Biserica Sfântul Ilie – Gorgani s-a născut în fosta mahala a Gorganilor pe strada Silfidelor la nr. 5, în apropierea podului Izvor şi a axei Est-Vest a oraşului: Bulevardul Regina Elisabeta. Valoarea sa deosebită, unică în contextul arhitecturii ecleziastice din ţara noastră, este accentuată de încărcătura simbolică a “gorganului” pe care este amplasată – movilă de pământ înălțată deasupra unor morminte străvechi.
Click aici pentru a te inscrie la tur si pentru alte informatii despre obiectivele prezentate
Prima menționare este încă din veacul al XVII-lea, când o biserică cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul este menţionată în hrisovul lui Matei Basarab la 1639. Istoricul Ionnescu-Gion afirmă că biserica ar fi fost din lemn.
A fost din vechime bisericuta de lemn, pe movila numită a Gorganului sau a Gorganilor. […] Bisericuța de lemn a fost închinată în secolul XVII de Șerban-Vodă Cantacuzino metoh Mănăstirei Cotrocenilor. […] Bisericuța de lemn a căzut de vechime in timpul lui Alexandru-Voda Ipsilanti. […] Cea mai veche pomenire de Gorganul bucurescen o găsim la 1639 într’un hrisov de Matei Bassaraba. Biserica are hramul Sftului prooroc Ilie, și la 1819 a fost reparata de enoriașii din mahalaua Gorganului.
Ion Ionescu-Gion, “Istoria Bucurescilor”
Înainte de 1761 lăcaşul era din zid menţionat de Banul Mihai Cantacuzino. S-a năruit după cutremurul din 1802, când a căzut și Turnul Colțea, şi a fost dărâmat în 1813.
Actuala biserica este refăcută cu ziduri masive, de fostul paharnic Manolache Hrisoscoleo, împreună cu alţii şi breasla cojocarilor, fiind gata la 1814, în zilele lui Ioan Gheorghe Caragea Vv., şi s-a „poleit” in zilele lui Nicolae Şuţu, conform pisaniei din 1819, de deasupra portalului sculptat în piatră, în stil postbrâncovenesc.
După alte reparaţii, în 1935 s-a refăcut din zidărie turla mai mare de peste pridvor. În 1936 este construită scara monumentală din marmură, care urcă din stradă până la biserica de pe gorgan, lucrări la care au participat şi membrii Mişcării Legionare care participau aici la slujbele religioase, încă din 1927.
Ultima consolidare a fost făcută după cutremurul din 1977, sub supravegherea arh. Constantin Joja.
Supranumită “Biserica Legionarilor” din perioada interbelică, atunci când tinerii legionari veneau constant aici la slujbe și alte ceremonii, Biserica Sfântul Ilie Gorgani reprezintă din punct de vedere compozițional și arhitectonic un exemplar cu un grad ridicat de unicitate. Din acest motiv, în paralel cu proiectul de restaurare am demarat și o lucrare de cercetare extinsă, găsind corespondente de planimetrie și expresie tocmai până în Bulgaria.
Parteneri
Acest material este publicat în cadrul proiectului, derulat de către Descoperă la pas Sectorul 5, cu susţinerea financiară a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2022 în baza Ordonanței nr. 51/1998 privind sistemul de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti
