Pe strada Doctor Carol Davila, la nr. 8, în Dealul Cotrocenilor, se află casa în care a locuit matematicianul Dan Barbilian, cunoscut ca poet sub pseudonimul Ion Barbu (1895-1961). El a locuit aici până la sfârşitul vieţii, în locuinţa care datează din prima jumătate a secolului al XX-lea. O placă din 1970 atestă faptul că poetul şi matematicianul Ion Barbu a locuit aici între anii 1929 şi 1961.

A fost unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc, fiind, de asemenea participant la avangarda artistică românească, dar și un afiliat al gândirismului. In plan personal a dus o viață cel puțin controversată: de la peste 4.000 de escapade amoroase – cum se zvonea printre cunoscuții săi -, la consum de cocaină și eter.

În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare. Debutul său artistic a fost declanşat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecaţi într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. În urma acestui “pariu”, Dan Barbilian îşi descoperă talentul şi iubirea faţă de poezie. El spunea că poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie.În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.

Ion Barbu, care nu s-a rezumat niciodată să fie un simplu poet descriptiv, nu se dezminte nici cu „După melci”. Din poemele fabulative cu elemente de figuraţie din natură, capodopera rămâne însă „Riga Crypto şi lapona Enigel”, balada închipuită de Ion Barbu ca zisă de un menestrel, “la spartul nunţii, în cămară”. 

Opera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publicat în anul 1930. Poeziile sunt dificil de înțeles, fiind o lirică ermetică cu limbaj abstract, inspirată de poemele lui Stephane Mallarmé. În unele poezii, autorul folosește concepții matematice, spre exemplu utilizează noțiunea de grup (o mulțime cu structură matematică, ale cărei elemente se pot însuma conform unor legi specifice).

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

În concepția lui Ion Barbu poezia are mult în comun cu geometria: există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlnește cu poezia. [..] Ca și în geometrie înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Această poezie inițiatică este un elogiu adus inteligenței ca valoare universală supremă. Proiecțiile astrale, călătoriile în timp, viziunile celeste și criptografia ermetică sunt câteva dintre tehnicile folosite cu pricepere și har de poet. Abilitățile profetice ale poetului sunt certificate de obiectivarea subtilelor concepte mentale utilizate.

Ion Barbu a murit la 11 august 1961, la spitalul „Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.

Parteneri

Acest material este publicat în cadrul proiectului, derulat de către Descoperă la pas Sectorul 5, cu susţinerea financiară a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2022 în baza Ordonanței nr. 51/1998 privind sistemul de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti