Prin poarta de pe strada Izvor se vede un zid curb – face parte din elegantul stadionul ANEF. Construit în anii ’20, acesta a fost transformat în 1930-1933 de poate cel mai important arhitect român al secolului XX – Horia Creangă, în colaborare cu inginerul Mihai Gheorghiu. 

 Stadionul, unul dinte cele mai îndrăgite și vii locuri din cartier, a fost demolat în mare parte în 1984 și folosit drept adăpost de șantier în timpul construirii Casei Poporului. Astăzi este parțial îngropat în noul deal și adăpostește un garaj pentru Parlament. Ar putea fi relativ ușor completat și reabilitat drept echipament sportiv public. 

 Stadionul ONEF

Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică (O.N.E.F.) face parte din structurile naţionale pentru încurajarea practicării educaţiei fizice, a fost înfiinţat în anul 1921, iar anul următor a fost înfiinţat Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică (INEF), pentru pregătirea profesorilor de specialitate. Oficiul a fost denumit ulterior ANEF. După 1950, până la distrugerea sa, în anii ’80, stadionul a purtat denumirea de stadionul „Republicii”.

 

Nu era cel mai mare, dar sigur era cel mai frumos stadion din București și, până la ridicarea stadionului „23 August”, a fost cel mai modern complex sportiv din România. Așezat cu măiestrie pe panta terenului. Era și foarte popular, cu o atmosferă bună, adăpostind nu doar meciuri și concursuri de atletism, ci și cu o serie de săli pentru antrenament și sport, accesibile bucureștenilor. 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto Andrei Birsan Stadionul Republicii (fost ONEF, fost ANEF) la începutul anilor ’80

 Amintirea sa este extrem de vie. Ceea ce  în afară lumii arhitecților se știe mai puțin, este că, în mare parte, imaginea stadionului se datorează intervenției probabil celui mai important arhitect al secolului al XX-lea din România, Horia Creangă. 

A fost primul dotat cu sistem de drenaj, prima construcție modernă dedicată sportului. A fost îngropat la modul propriu și este astăzi garajul Senatului. Casa Poporului a fost ridicată pe Dealul Spirii, pe locul în care s-a dat bătălia de la 13 sept 1848 în care „divizia de pompieri a Bucureșcilor” a înfruntat trupele otomane venite să stingă Revoluția pașoptistă. Se spune că atunci când a fost săpată fundația Palatului faraonic a fost descoperit un cimitir vechi. Cu ciumați.

 

Stadionul ONEF, prevăzut cu teren de fotbal, pistă de atletism etc., a fost inaugurat oficial în 1926. Unica tribună, alcătuită din gradene improvizate, de lemn, aşezate direct pe panta accentuată a terenului de pe Dealul Spirii, permitea accesul spectatorilor la partea superioară, de pe o stradă ce debuşa în str. Uranus. 

 Modernizarea stadionului s-a făcut după 1930. Contribuţia lui Horia Creangă a fost, înainte de toate, la realizarea unei mari tribune cu structură de beton armat, parţial acoperită, rezultat al colaborării cu inginerul Mihai Gheorghiu. Proiectul tribunei principale preia cu multă naturaleţe diferenţa de nivel dintre terenul de joc şi incinta ONEF, în timp în partea dinspre fosta str. Izvor a stadionului, tribunele erau exprimate printr-un perete continuu, ritmat doar de accese. Potrivit lui Radu Patrulius (în HORIA CREANGĂ, omul şi opera, ed. Tehnică, Bucureşti, 1980), Stadionul ONEF a fost folosit ca model pentru construcţia stadionului din Varşovia. ”

 În majoritatea variantelor timpurii ale proiectului lui Nicolae Ceaușescu pentru noul Centru Civic de pe locul Dealului Spirii, stadionul, la fel ca și Mânăstirea Mihai Vodă dinspre Izvor erau propuse pentru păstrare. Proiectul a evoluat însă către o scară din ce în ce mai nebunească, inclusiv în ceea ce privește demolările. Cum ansamblul trebuia să fie un oraș Interzis, o fortăreață ermetică, o funcțiune publică cum era stadionul nu mai avea cea nicio șansă. Au fost distruse clădirea tribunei principală și cea mai mare parte a gradenelor. Faptul că demolarea nu a fost completă se datorează strict unor condiții utilitare: clădirea a fost reconvertită în adăpost pentru muncitori, materiale etc., parte a giganticei organizări de șantier, urmând a dispărea complet după terminarea lucrărilor.

Oprirea șantierului în decembrie 1989  a însemnat și stoparea demolării. În orice caz, astăzi, cea mai mare partea a stadionului se află azi sub noul deal din jurul casei, iar o dală din beton acoperă fostul spațiu de joc. Funcțiunea actuală este cea de garaj pentru Parlament.

 Privind prin poarta transparentă dinspre strada Izvor, se remarcă că porțiuni importante din peretele curb originar s-au păstrat. Potrivit măsurătorilor și estimărilor arhitecților care au lucrat la proiecte precum UranusAcum acest stadion ar putea fi recuperat și redat funcțiunii originale, într-o îmbinare vechi și nou, cu respectarea tuturor normelor de securitate.

 

Parteneri

Acest material este publicat în cadrul proiectului, derulat de către Descoperă la pas Sectorul 5, cu susţinerea financiară a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2022 în baza Ordonanței nr. 51/1998 privind sistemul de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti