Nu mai putem sta astăzi de vorbă cu preotul,  profesorul sau crâşmarul, dar ne putem plimba printre amintirile câtorva locuri care au marcat zona Antim–Uranus. Le  parcurgem ca spaţii (încă) vii de care se leagă sentimente,  obiceiuri, prietenii.

Mănăstirea Antim, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, este un așezământ monahal important din București, ctitorie a sfântului Antim Ivireanul. Mănăstirea Antim se afla în București, pe strada cu același nume la nr. 29 (la intersecția cu strada Justiției), de la Piața Unirii spre Palatul Parlamentului pe partea stângă. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-a-A-18971 și este un punct de reper nu doar pe harta fostului cartier dispărut, ci a Bucureștiului.

Înscrie-te și descoperă turul nostru

Ctitorul acestui așezământ este Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, care a construit mănăstirea între anii 1713-1715, pe amplasamentul unei modeste biserici din lemn. Arhitectonic, biserica mănăstirii, construită în plan triconic, aparține, prin concepție și decorație, stilului brâncovenesc.

După cum notează istoricul de artă românească veche Vasile Drăguț, iconostasul, unic în arta românească, este din piatră sculptată, fiind atribuit chiar lui Antim, care, conform tradiției, ar făcut și ușa bisericii, bogat împodobită. Din 1797 a funcționat aici o școală de preoți; după 1836, Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei, iar 1840-1864, Arhivele Statului.

În 1912 s-a construit, în incinta mănăstirii, Palatul Sfântului Sinod, unde funcționează și Biblioteca Sfântului Sinod. De altfel aceasta a fost și cea mai grea clădire mutată în timpul demolărilor din anii 80. Atunci Palatul Sfântului Sinod a fost translatat pe o distanta de 25 m, cu o rotire de 13 grade.

Mănăstirea are un muzeu cu obiecte de arta bisericească și o expoziție închinată vieții și activității Mitropolitului Antim Ivireanul. La sfârșitul anului 1945, în această mănăstire a luat ființă cercul Rugul Aprins, alcătuit din monahi și distinși intelectuali (profesori, scriitori, compozitori, pictori, studenți), având ca temă de discuții isihasmul. Cercul a fost desființat în 1950, mulți dintre membri săi fiind condamnați la ani grei de temniță de către regimul comunist.

Azi, ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduiește, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administrației patriarhale, precum și biblioteca Sfântului Sinod. În prezent, Mănăstirea Antim este paraclis patriarhal și reședință a episcopilor vicari patriarhali.

Povesti din fosta mahala

Din Sfinţii Apostoli se intra pe strada Antim. Aici la nr 36 era o casa foarte frumoasă. Trecătorii de pe stradă nu erau singurii care observau clădirea. În vremea Primului Război Mondial, în timpul ocupaţiei germane, generalul von Mackensen a râvnit  să îşi stabilească postul de comandă în casa din Antim 36,  însă a renunţat, pentru că în casă se vorbea limba germană. Intenţii asemănătoare au existat şi în vremea celui de‑al  Doilea Război Mondial. În perioada comunistă, imobilul a  fost naţionalizat, dar ca în multe cazuri familia a continuat să locuiască aici … până la  demolarea din 1984.  Despre casa de  la nr. 36 ne povesteşte Paul Drogeanu.

Casa din strada Antim 36
Plopul din curtea Casei Drogenilor

Povestea Drogenilor începe la Drogu, un sat de câmpie în  zona Brăilei, aflat pe drumul mocanilor. Mocanii, păstorii din  sudul Ardealului, în sec. XVIII–XIX se duceau în Bălţile Brăilei.  Şi uneori nu se mai întorceau din transhumanţă şi întemeiau  sate. (…) Casa din Antim 36 a fost construită de bunicul meu,  Nicolae Drogeanu, care era inginer de căi ferate. Tatăl lui – tatăl bunicului – era încă locuitor al unui sat de lângă Drogu;  şi‑a vândut pământul, oile, nu se ştie foarte bine ce, şi au venit  la Bucureşti cu toţii. Deci îl găsim pe bunicul meu construind  această casă în 1906. Cu doi ani înainte, s‑a căsătorit cu bunica mea, Eleonore Grigoriu, familia Grigoriu venind pe strada Antim mai devreme. La numărul 32 erau vechile case ale  Grigoriilor. La intersecţia dintre Justiţiei şi Logofătul Nestor  erau trei case: casa de la Antim 36 a Drogenilor pe o parte, iar pe cealaltă parte, casa de la Antim 32, care era Grigoriu, prin  căsătorie a fost trecută în dotăPlanul casei era următorul: în față – strada Antim, în dreapta mai era o casă și pe urmă [strada] Logofătul Nestor, [în stânga] mai era o casă – casa Anastaseștilor – și apoi strada Justiției. Iar tot terenul ăsta era Antim 36, care, încă de la început, a respectat ceva care era pe loc: cei patru plopi. Existau patru plopi: unul în față – în colț, spre Anastasești, unul în spatele casei și pe urmă mai erau doi în partea din spate a terenului, unde erau niște garaje destul de mari. Deci ăștia erau plopii. Ce au făcut bunicii, când s-au mutat? Aicea, în față, s-a făcut o grădină de trandafiri – de asta a fost responsabilă bunică-mea. (…) De aici mai mergea o bucată de teren, așa, unde era o livadă. (…) Eu am mai apucat doar doi peri bătrâni, dar între cei doi peri bătrâni era o potcoavă făcută dintr-un boschet de liliac. Aceasta era contribuția bunicii. Și acolo erau o masă și două bănci; și tot o bancă mai era și aicea [în fața casei].

Din păcate din mahalaua Antim, poate una dintre cele mai frumoase ale Capitalei, au rămas doar câteva imobile și mănăstirea.