Una dintre casele care epatează prin expresiile construite, din frumosul cartier Cotroceni este cea de pe strada Dr. Lister, nr. 32. Nu are cum să treacă neobservată cu manifestările sale flamboaiante. Nevoia de afirmare a ornamentelor este vădită pe fațada principală,  prin golul de fereastră decorat cu arce inspirate din goticul venețian, bovindoul de deasupra care susține masivul blazon din piatră, ancadramentele din piatră și feroneriile care garnisesc o parte din ferestre, cornișa intermediară cu olane.

Construită în anii 1930, casa i-a aparținut lui Otto Gagel (proprietarul Fabricii de Pâine „Otto Gagel”, cea mai mare fabrică de panificație din Bucureștiul interbelic) și este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice (cod LMI B-II-m-B-19056). Totuși nu acest proprietar bogat și influent a lăsat numele casei, ci baritonul Nicolae Herlea.

 Roberto Alagna îl considera „cel mai bun bariton al lumii“ iar presa internaţională vorbea despre el ca despre un „fenomen”, numindu-l ,,Regele baritonilor”. Nicolae Herlea s-a născut în 28 august 1927 la Bucureşti şi a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Aurelius Costescu-Ducă, ulterior desăvârşindu-şi studiile la Academia di Santa Cecilia, cu Giorgio Favaretto.

 Cunoscătorii îi apreciază prezenţa în spectacole ca Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, în rolul lui Figaro, pe care l-a interpretat de peste 500 de ori, Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, Don Carlo de Giuseppe Verdi, Rigoletto de Giuseppe Verdi, Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, Prinţul Igor de Alexandr Borodin şi ”Tosca” de Giacomo Puccini. De mare succes s-au bucurat şi seriile de spectacole cu opera Traviata de Verdi, susţinute la Teatrul Champs-Elysées din Paris, în regia lui Maurice Bejart, şi cu opera Tosca de Puccini, susţinute în Japonia, în 1975, împreună cu Montserrat Caballe şi Giuseppe di Stefano.

 Criticul muzical Anca Florea îi considera vocea un adevărat fenomen, având şi strălucirea şi consistenţa catifelei întunecate şi acutul spectaculos, şi frazarea, şi inflexiunile pline de sens pe care le cerea partitura, renumitul regizor Jean-Luis Barrault considerându-l, în anii ’60, cel mai bun Figaro pe care l-a văzut vreodată.  Apreciatul bariton a încetat din viaţă în 24 februarie 2014 la Frankfurt.

 

 

 

Parteneri

Acest material este publicat în cadrul proiectului, derulat de către Descoperă la pas Sectorul 5, cu susţinerea financiară a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2022 în baza Ordonanței nr. 51/1998 privind sistemul de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti